Mai multe poeme...


S-au tot lungit cuvintele mele de zeu
umilit
pe sînii și pe coapsele tale,
coborîte încet dintr-un asfințit.


și albe și negre, cuvinte tot goale
pe tine cea albă și crepusculară mereu.
cuvinte stîncoase de prea multe ori
și amare,
ușor apăsînd așteptarea pielii tale
și zbor omorît peste mare,
cuvinte de urlet strivit peste cerul prea moale,
priviri murind în culori...


zadarnică tăcere a ochiului meu,
te întorci rușinată,
cu gestul acela îți acoperi urmele
precum o apă sărată
și vii apoi să îmi îmbrățișezi și numele
cu palmele pline de nisipul prea greu.
sărut al vremii prinsă-n respirarea mea,
apleacă-te pe gura
poetului întins cu fața în jos
în barca sfărîmată și ura
să piară, căci iar va muri poetul rușinos
sub buza ta grea...
și tot de pe ape îți salți imaginea
și ți-o reașezi pe chip și pe pleoape...