Dimineata urca pe scarile gri ale turnului de stele
Stramt ca lama unui cutit si greu ca un baros
Crezi ca pot duce sarcina asta la un sfarsit?
Poate fi un raspuns gresit, poate fi mult mai mult
Poate fi. Dar nu e nimic.

Chemarea zilei de maine ma uita intinsa pe podea
Prinsa intre vantul de azi si stralucirea de ieri
Si ma rotesc spre rasarit, ma acopar de apa,
Ma uit si imi amintesc prea tarziu ca poate fi
Dar nu va fi

Cred intr-un lucru ce nu il pot tine intre degete
Nu il pot simti decat cand trece prin mine
Ca un miros ce ramane doar un minut si dispare
Ca si cum nici nu ar fi aparut, si visele pot fi...
Si dispar.

Prelung mi-e delirul, si capul imi cade pe spate,
Ma uimeste acel rosu, si gandurile mi le sustrag
Le pun pe masa, le arat si incerc sa le infrang
Dar nu vor sa plece, revin si ma ucid, si totusi
Sunt inca aici.