Veniți prieteni lângă catafalc!
Veniți la cea mai falsă întâlnire;
Plin de dantelă și-n costum de mire,
Cămașă albă și-n pantofi de lac
V-aștept preambalat spre nemurire.

Cu brațe pline de garoafe fade
Vă apropiați stingher și temător
Îngrețoșați de izul de formol…
Vreo două bocitoare cumsecade
Vă-mping în față ca pe un decor.

Soția și cu mama, disperate
V-așteaptă ca pe niște salvatori,
Dar voi vreți numai să scăpați de flori
Și de cuvintele puține și idioate
Pentru aceste negre sărbători.

Eu tac…cu-n zâmbet nedescris pe buze;
În liniște se-aude un suspin,
Apoi naivități despre destin
Și toți îngăimând idei confuze,
Mai sorb în silă un pahar de vin;




Iar bocitoarele, paiațe de mătase,
Bondari perverși ai tristei adunări,
Cărând la tăvi prin casă și pe scări,
Când fac pe gazdele, când plâng sfioase
Privind bărbații printre lumânări.

Știu prieteni că ați vrea ca să plecați;
Eu nu mai sunt, iar cel din fața voastră
E doar o sosie goală, doar o glastră;
Odaia tainei a marilor prelați
Păstrând iluzia din conștiința noastră…

Nu lacrimi ipocrite de vecin,
Nici coruri pravoslavnice de strană;
Nu preoți care-nvârt cuțitu-n rană,
Nici mese pline și-un butoi de vin!…
Ajunge-un gând în loc de o coroană;

Căci tot spectacolul e o obrăznicie
Sfidând pe cel năprasnic condamnat;
Garoafe, popi, dantelă și brocart,
Circ și petrecere în lumea vie
Pe banii omului îndurerat!…

Nu vreau alai prelung la-nmormântare
Cu rude care nici nu mă cunosc;
În jurul meu grandoare fără rost -
Anunțurile calpe de prin ziare,
Banal snobism pe-al formei adăpost;

Căci viața mea a fost un roi de vise,
Îmbelșugat de-al dragostei izvor;
În el am botezat dorul cu dor
Strivind mereu minciunile ne-nvinse,
Purtând războiul pentru viitor!…

Veniți prieteni lângă catafalc;
Durere îmbibată cu parfum -
,,Fals am trăit, falși suntem și acum!”
Acesta este testamentul meu în alb
Și ultimul cuvânt de rămas bun…