singurătatea e un fapt de drept-
un fel de umbră spânzurată de picior
într-o îmbrățișare lungă.

ea trece ca un miros printre noi.
și când din aripi dă absentă inainte-înapoi sălbatic ne inundă

stă-n firea noastră să o acceptăm
ca pe o obsesie clară.

să ne iubim concret.
apoi să ne privim culpabili de păcat
și goi de timp să ne crestăm pe trup
oceanele de gânduri.