Mă sperie gândul
că pentru o clipă
mi-aș putea pierde lacrimile...
atunci cu ce să mai Îmi jelesc
neputinta de a ieși
din ceața care mă inconjoară?
Mă sperie gândul
că nu aș mai putea scrie
nici macar aceste versuri
și în final
mă voi pierde în gloată.
Îngenunchiez neputința
și trec prin ceață,
dar dincolo de ea....
O, Doamne, de ce nu mi-ai
impiedicat nebunia?
De ce nu mi-ai spus
că dincolo de ploi și de ceață
mă așteaptă nepăsarea umană?