Nu e nevoie ca ploaia sa imi spuna ceva
mi-e de ajuns ce visez in fiecare clipa
ce simt in fiecare celula a corpului meu
ce sunt cu fiecare atom din sufletul meu
sunt doar o steluta in marea de puncte
un simplu gest in oceanul de cuvinte
sunt singura ce nu stie nimic
fata de care lumea si-a pastrat
virginitatea
sunt unica, sunt dedublata in mii
de fete uitate pe oglinda
inimii tale
sunt galbena mireasa din gandul tau
si unica moarte alba din tot ce visezi
...sunt un om, sunt doar un om
doar un gand care trece prin lume
aud ceva pe fundal
dar nu simt decat apasarea linistii de
duminica
in ziua de luni eterna
mereu e luni, mereu e zgomot
in mine, in tine
sunt cu mine in mine prin mine
sunt uitata sub ochiul enervat
agatata pe perete privesc albastrul inegal
ca de obicei imi pun intrebari
si nu stiu raspunsul
niciodata
iarta-ma dar iar nu voi zice nimic
pentru ca nu mai e nimic de spus
nimic de soptit
nici un gand nu-mi mai trece prin minte
pentru ca nu mai esti