nu mă folosesc de cuvinte
decât pentru a le scuipa printre dinți
ca pe niște vechi oseminte
de aripi de sfinți

în biserica arsă de rugă
săbii suave îmi licăre-n iris
o, timpul anarhic se-ndrugă
prin landul Oniris

șchiopul din ușa altarului
ține-o lumânare cuminte
între degetele vii ale harului
și angelic ne minte

mai departe, în rug asfințit
un soare vomită și geme
cuvintele au un aer sfințit
și un trup de blesteme