Din timpuri
Călcate pe umăr
Se înalță mậna
Atotputernică
Cu onduiri
Halucinante
Vibrații
Melancolice
Se scutură
Pe spatele meu
Încordat, tăcut
Rupt de realitate
Amorfă e lumea
Văzută prin
Ciobul tău
De sticlă
O disperare caldă
S-așterne pe
Sufletul meu
Tomnatec
Purpuriu


De-a-ntregul
Mă pierd prin mulțime
Aburi sleiți
Se ridică
Din buzunarele mele
Stậngi
Șiroaiele
De ambulanți
Se scurg
Învolburậndu-se
Presiunea
Se revarsă
În trupul meu
Bezmetic
Buimăceala
Unei nopți
Plămădite
Din idei absurde
Mă transformă
Într-o caracatiță
Umană