Despre nu știu ce


Poezia ar putea să fie marginea de dincoace
a gândurilor,
tot așa cum este marginea acestui somn lat,
pe care l-a aruncat Dumnezeu peste om,
cu scop de protecție.


nu știu cum te poți împroprietări cu prezent.


prea mult există trecutul în noi
și vrem mereu să-l depășim...
comică acrobație internă!
cu viitorul este și mai simplu pentru mintea noastră,
îl așteptăm doar pentru a-l supune.


ce puternic e omul!
ar putea să fie chiar un disconfort pentru timp.


evenimentele acestea, fețele oamenilor,
orașul ca un mare iad plin cu teologi...
să fie toate delirul cuiva?


cele ce se vor putea schimba și se văd,
se vor schimba mai înainte în oameni.


ca final banal, o pulbere mare de secvențe luminoase
va veni peste margini.


viața a supt lumină, nu carnea respiră,
lumina respiră, carnea nu există.


poezia și oamenii ar putea să fie marginea de dincoace,
să vină poezia!