Nu am vrut să te deranjez, să îți stric echilibrul perfect
în care te afli și mereu te-ai aflat

Doar … doar … doare totul… deși nu e nimic
aici care să conteze atât de mult, atât de puternic
mi-a fost surâsul și pulsul, dar pare că a trecut
atât de mult timp, atât de mult…

Nu va exista moment în care cântecul ăsta
să nu îl cânt pentru tine, să nu mă simt atât de goală
atât de mică, atât de simplă, atât de puțin

Mă ascund sub cuvinte atât de banale,
mă pierd sub sunete atât de mute
și încerc să îmi ridic de jos aripile atât de grele

Nu pot uita nimic, totul s-a implantat în mine
și eu cu mine nu mai pot trăi fără mine cu tine

Norii de azi îi văd mai mari, mai mari ca cerul
mai mulți ca apa, mai grei ca plumbul
și totul e atât de…

Mâinile mi se îndoaie de atâta greutate, și totul se lasă
pe spate, pe spate, pe spate… ca atunci când nu mai
puteam să țin spatele drept, și mă lăsam să cad
departe, departe…

Geamurile sunt sparte de țipătul meu