I

Mă gândesc într-una la stele.
Stele care de fapt sunt sori.
Știi că soarele nostru va înghiți pământul
după care va deveni o pitică albă?
Castor și Pollux oare de ce
sunt atât de departe unul de celălalt?
De ce eu sunt pe Calea Lactee iar tu pe Andromeda?
Vrei să mergem mâine prin univers
să facem coliere din meteoriți?
Dacă aș fi o stea , după ce mor
am să mă transform în praf de stele
pe care am să ți-l așez în priviri.
În zori am să cumpăr fursecuri și două pahare,
și am să fur un pic de lapte din galaxia asta mare ,
să ți-l servesc la micul dejun.
Vii să te uiți la stele cu mine?
Să ne punem dorințe pe cele căzătoare
iar pe celelalte... să le împărțim!
Uite, aia mare și roșie de acolo e a mea
dar ți-o dau ție.
Cred că dragostea este ca o stea:
așa frumoasă și strălucitoare
e acolo sus, în cer
unică, de neatins...arzătoare!
Ba nu..nu, nu e ca o stea.
Stelele sunt muritoare. Dragostea nu!
Mă tot gândesc la Castor și la Pollux...
Cred că le este tare greu să fie despărțiți de ani lumină.
Mie îmi este și când ești pe trotuarul celălalt...
Ce frumoase sunt stelele...Dar mai drag îmi ești tu!


II

Îmi fuge gândul spre mări,
la apele calde de la Ecuador,
la cele înghețate din Arctica.
La roșu și verde, albastru curat...
Mergem mâine să ne facem brățări din corali?
La amiaz-am să îmi iau pensulele
și am să merg la Marea Neagră să o colorez.
Dacă aș fi apă m-aș face aer,
dimineață m-aș face apă dinnou și ți-aș pica pe buze.
Haide sub ape cu mine,
să numărăm nisipul !
Mâine am să culeg sare din apele mării
și-am să ți-o presar în masa de prânz.
Cred că dragostea e ca apele:
ba rece, ba caldă,
cu unduiri si tresăriri ,
cu un dute - vino dirijat
de Soare si Luna.
Ba nu ...nu, nu e ca apele.
Apele se evaporă. Dragostea nu!
Oare cum s-ar descurca marinarii
dacă și-ar pierde farul?
Eu fără tine mă lovesc de toate stâncile.
Ce dragi îmi sunt apele..Dar mai frumos ești tu!



III

Pământul mi-apare în minte și el,
cu forme, culori diferite.
Ici negru ca smoala , ici brun sau gălbui,
un munte , o vale,
scobit sau curbat.
Mergem diseară spre miezul de foc
să ne facem inele din el?
Dacă aș fi pământ , pe unde ar călca pasul tău
ar rodi numai floarea de crin
și parfumul ei ți l-aș pune în păr.
La noapte-om dormi pe pământ ,
lângă ape, sub bolta de stele.
Am să - i sorb un strop de sevă
iar alt strop să bei îți voi da;
Să ne hrănim din trupul lui si să-l hrănim cu dragoste.
Cred că dragostea e ca pământul:
mare , puternic,
stăpân peste timp și totuși se lasă
de el modelat, șlefuit.
Ba nu..nu, nu e ca pământul.
Pământul se rupe. Dragostea nu!
Ce ar fi pasul oare de nu ar exista pământ?
Eu fără tine nu mă definesc.
Ce frumos și ce drag mi-e pământul..Dar pe tine te iubesc!