ochiul – toponomic simbol arhetipal
reflectat în forme imuabile…

frunza – își vede copacul mamă nu în verde,
ci în revelații policrome
cu fiecare nervură nou născută

apa – cu ochiul ascuns în adâncuri,
clipește risipit printre nisipuri aurifere
scrutând, cu privire de cameleon, cerul
de la care-i ia culoarea…

focul – prin hieroglifele sale,
neregulate, magnifice, fruste,
își observă trăirea mistuitoare
în flăcări imanente

bradul – mereu în poziție de drepți
ca soldații care nu cunosc odihna
își rotește privirea peste munți
în căutare de noi zboruri…

ochiul - organ miraculos și naiv,
vulnerabil până la sacrificiu
soarbe din privirea-i când rotundă, când ovală
când străvezie, când ascunsă,
tot universul orb.