demonic te-ai scurs dintre coarnele lunii
moira-și înclină balanța spre nord
ce cauți aici, cântăreț al furtunii
plutind fantomatic în runic fiord?

perdelele prind subacvatice pliuri
neantul se zbate-n eretici corali
tu, orb cântăreț, resfirat printre psy-uri
iubirea-i o criptă-n pereți inegali

popasul acesta de iarnă abstractă
e mult prea devreme și mult prea târziu
pendula aleargă spre clipa exactă
prin orele sparte în iamb sângeriu

nu. mâine nu-i mâine, acu nu-i acu
ci-o zbatere albă de sensuri în minte
te du înapoia-mi, 'naintea-mi te du
și ia-mi insomnia cu tine-n cuvinte