refăcând pointillista harmonie




îmi lipesc urechea de palma ta ascultând, ca dintr-un ghioc
adânc, cum se ivesc din lut pretexte ca, nervură cu nervură, să
mă invoci pe mine, copacul meu gânditor


acest stetoscop le știe pe toate
cum mă respiri până la intoxicare și vomiți
cum oasele tale de imagolog străpung pânza de păianjen
cum bate clopotul când mă întorc la tine
turnându-mi pe zâmbet luciul șinelor de tramvai
cum îți crește pe cortex un papirus al anxietății grafologizând


nicicând asupra noastră nu s-a coborât roiul acela de fluturi
ce reface pointillista harmonie



pășești cu ezitare de agorafobic.
te deschizi ca un spațiu
al axelor discontinue.
eu îmi lipesc urechea de palma ta și te aud cum plângi
nervură cu nervură, copacul meu gânditor





în "Primul Kaddish"-2002-Editura Dacia- Cluj