orbi în lanul de lumânări arzând




cu timpul, dragostea noastră pentru ușile deschise
nu a mai avut nevoie decât de amortizoare pentru pași
larva ei continua să se târască pe pereții proaspăt văruiți
trăgând după sine centrul galaxiei din care
am bricolat un șemineu de malachit


aveam în față un lan de porumb în care
s-au pitit mușuroaiele zilelor cu ochi de șofran fraged
cârtița nopții ne urmărea din depărtare cum parcurgeam poticnit
cărarea, cum boncăluiam cu bastoanele albe în aerul lăcuit
făcând să explodeze turte de flori din care
cerșetorii își împleteau apoi evantaie și pălării
dintr-un mac silențios ca un vis
a răsărit dragostea noastră pentru ușile deschise




după ce ajungeam în inima lanului de porumb
îngenuncheam vlăguiți în fața ușilor ce se deschideau
vraiște din toate părțile
dezvelind pereții proaspăt văruiți
pe care cineva pictase în grabă lanuri de lumânări arzând