agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1458 .



Paul din iarnă sau dintotdeauna
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Andia ]

2005-02-25  |     | 





Eu renasc în liniștea amintirii lămpilor cu gaz
când îmi țin răsuflarea să aud pulsul orașului noctambul,
e acolo, îmi zic, există, e de bine,
tu te trezești la chemarea
porumbelului care bate în fereastruica cu perdele portocalii,
ale bucătăriei noastre
din blocul galben-verzui,
etajul șase,
început de Lipscani,
iarnă.
Dar nu de asta vom muri, iubite,
ci de ceva mult mai viu.

Eu gătesc numai luni seara, la foc scăzut,
tu, marți dimineață, la foc puternic,
duminicile le petrecem în afara familiei
sau cu Dumnezeu
care ne ajunge pentru pâinea ta proaspătă,
de toate zilele,
și a mea-feliată,
și care ne ajunge pentru nopțile și zilele până la sfârșitul
lor
și după, pentru că m-ai asigurat că
după
nu e numai o prepoziție banală, lipsită de funcție,
dar nu de asta vom muri, iubite, ci de ceva mult mai simplu.

Eu am pofte halucinante
precum o pară coaptă
sau un fier de călcat cu talpă dublă, sigură,
de aluminiu.
Tu
porți lupte cu cablurile de la aparatul foto, calculator, laptop, telefon, prin care ești legat de univers ca printr-un cordon ombilical,
dar nu de asta vom muri, iubite, ci de ceva mult mai solid.

Eu
îmi schimb culorile de păr mai des ca acuarelele Anahidei -
ultima oară a pictat un soare albastru
poate că era cu dinți,
sau poate că se înnorase brusc peste zâmbetul ei de om mic.
Ea
nu e a mea, iubite,
dar nu de asta vom muri, cred că
de altceva.

Mie îmi plac trenurile care pleacă,
ție,
trenurile care sosesc.
Prima noastră călătorie a fost la mare
pentru că îți plac valurile care pleacă,
mie,
valurile care sosesc.
Nu ți-am spus până azi,
dar în burta mea se scufundau bărci, se rupeau vâsle,
se înecau păsări, orăcăiau broaște,
furtunile devastau colibele pesacarilor,
mare minune că cerul era senin
și îți păream dezinvoltă,
dar tremuram și te priveam pe furiș cum înmuiai
micii în muștar.

Acum
locuim la un pas de Cișmigiu și avem chef de plimbări
doar când vrem să culegem măceșe.
Dar nu de asta vom muri, iubite,
ci de dor,
de un cuvânt intraductibil vom muri,
iubite.




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!