Se-nchină bardul.Știe ce-l așteaptă
Când seara, beat, acasă o să vină,
Căci a baut toți banii de "lumină",
Consoarta-n baie-l va stâlci, nedreaptă.

L-a mai salvat, odată, o vecină,
(Pioase rugi spre dânsa se îndreaptă)
Când îmbrâncit, s-a-mpiedicat de-o treaptă
Mânjită cu vopsele și rășină.

Zărește ușa!Groaza îl întrece,
Apasă clanța-ncetișor visând
Cotlete la grătar și bere rece,

Pătrunde-n casă tot pe gânduri stând,
Ar vrea spre crâșmă teleleu să plece
Dar primul pumn îl va trăzni curând...

Poezia parodiata:
Se-nalță bradul. Singur stă și-așteaptă
de Adrian Munteanu

Se-nalță bradul. Singur stă și-așteaptă,
Fără să știe ce va fi să vină.
O rază frântă, implorând lumină,
Vifornița mușcând din el nedreaptă.

Doar stânca albă e cu el vecină.
Priviri de muguri către ea îndreaptă
Și-o creangă-n cer a mai suit o treaptă,
Desferecând izvoare de rășină.

Departe-i drumul. Cerbul nu-l întrece
Și poarta lumii a deschis visând,
Înveșmântat cu brumă-n noaptea rece

În preajma unui tron în slavă stând,
Al norilor ce nu mai vor să plece.
Iar primul trăsnet va veni curând.