motto: "vidul fluctuează în mod obligatoriu între ființă și neant"
Heinz Pagels - fizician


brusc rămas fără repere. oare câte milionimi de atomi
de durere încap într-un centimetru cub de lacrimă?
același culoar lung și septic. glisez prin albul ăsta
infernal. la capăt o fereastră deschisă prin care s-a
aruncat în gol sufletul. ești atâta de departe că dacă
m-aș spânzura de lustră nu ai avea nici o tresărire de
regret. înainte și înapoi. înapoi și înainte. marmură
cumplit de albă. expiați la cutiuță dedându-se la un
cadaveric festin al descompunerii. călăi în alb. capăt
de acuzare : viață rămasă cu vintrele desfăcute. nu-i
nimeni în gând? chiar nimeni? hei, de care parte a
neantului cresc anemonele? ane...monele! cuvinte
perforând cutia craniană. înainte și înapoi. înapoi și
înainte. vine călugărul să ne învețe despre dumnezeu.
prima lecție : să nu îți faci chip cioplit! eu nu. nu mai
am ce ciopli. am o milionime de atomi de durere
într-un centimetru cub de lacrimă. și
nici un
reper.