glassala





mereu cu un pas înaintea furtunii,
am ajuns la limanul phanopeei epuizați de mistica lingvistică,
ne-am așezat pe scaune ce pluteau la doi metri deasupra
imaginarului psihologic și am început să numărăm prizonierii lui Hugo
Ball fredonând Gadjama bimberi glassala
degetele tale muiate-n foc răsfirau continente ciobite pe umerii
unei femei oarecare în timp ce pe pieptul alteia pipăiau
zgrunțuroasele terminații ale unei nopți ratate
alte femei așteptau la rând să fie remarcate rememorate
reinventate refolosite recalculate resuscitate resemnate
restituite recunoscute restaurate ruinate rostogolite racordate la rețeaua de desemantizare a limanului phanopeei
șiruri nesfârșite de femei așteptau ceva de la tine
așa cum se perindau prin fața ta deschizând gura și scoțând limba
pe care își scriseseră cu mândrie câte un motto,
dar mereu cu un pas înaintea furtunii, plutind în
insuportabila poluare fonică a cuvintelor ca-ntr-un
lichid amniotic expirat, tu te încolăceai în jurul câtorva consoane
și cântai glassala, numărând ostaticii și privindu-mă intens