impromptu cu făcătoarea de minuni dragoste





important este ca șirul pașilor noștri să nu se întrerupă niciodată
cum bulboanele de fân proaspăt cosit ce deapănă povestea verii
pe marginea drumului-
puii de căprioară să-și înnoade
boturile în sfârcul bulgărelui de sare cu care peștera verii îi satură matern-
miezul de salcie să-mi dezlege sânii de legătura lor misterioasă
cu patul curat al sângelui tău-
miezul de salcie să-mi calce
moartea pre moarte cu un acoperământ de pași tineri



încerc să alunec pe șirul pașilor noștri
așa cum coboram
în copilărie dealul înghețat spre casa bunicilor
așa cum descălecam
cu șfichiuitul nuielei de alun din aerul tare
al sângelui tău
așa cum ne descrește vocea citind poemele direct
pe roua cu care ziua noastră explodează exact în miezul lucrurilor




nesfârșit este șirul pașilor noștri poticniți cu care traversăm
strâmtoarea lumilor.
din bulboane de fân proaspăt cosit,
mi-ai desenat pe coapse un fluviu la malul căruia
miezul de salcie închipuie al lucrurilor acoperământ
al lucrurilor acoperământ al lucrurilor acoperământ