Hai, vino tu, umbră, cu ochii tăi verzi
și ustură locul în care te-așezi !

Desferecă-mi trupul și slobod îl lasă
să-ți lunec pe piele ca neaua pe casă

Ascultă-mi cuvântul cel ars de strigare
și pune-mi pe umeri un pled de răcoare

Ușoară ca nimbul cel alb din înalturi
vicleană ca timpul în mitice salturi

Hai, vino tu, umbră, – aromă de simțuri
și-mproașcă-mi în sânge cvadriga cu zimțuri

Hai, vino, hai, vino – de parcă-ai pleca
și-n loc, să-ți rămână un sâmbur de stea

Cu trupul tău darnic, cu ochii tăi verzi
hai, vino-n zidire ! – mă vezi... nu mă vezi... !