Se odihnesc dervișii-n umbra zilei,
Apoi se prind în sacrul dans feeric.
Planetele, cu umbletul lor sferic,
Se nasc din gestul magic al idilei.

Închipuie un șarpe cadaveric,
Suit pe crugul cenușiu al milei,
Iar fluierul hipnotic al copilei
Le mlădiază trupul pe-ntuneric.

O ardere e-n ritmul ce descinde
Din înălțimi de enigmatic joc.
În cuget gestul saltului cuprinde

Fitil eteric țintuit pe loc.
Ca zeii cosmici timpul voi aprinde,
Când gândul meu va fi un veșnic foc.




18 sept.2004