Cu mâine merg
de mână
înspre ieri,
trecând prin marea
de tăceri.
Alerg grăbită
să nu întârzii
la prima oră
de iluzii.
Pe drum, te văd
și azi, așteptând,
tăcut, și grăbit,
o altă tăcere,
un necuvânt.
Þi-l dau și azi
și te întreb:
"Mai stai aici?";
Te uiți la mine
cu ochii plini
de nemurire
și-mi răspunzi
"Am murit ieri".