Intr-o lume in care fericirea refuza sa se mai nasca,
Ci doar moare in fiecare zi inecata in lacrimi,
Noi ce suntem?
Suntem cei ce plang noaptea,
Fiindca nu sunt fericiti ziua,
Cei ce cauta fericirea pe taramuri necunoscute,
Fara sa stie ca de fapt ea e chiar aici,
Ca asteapta doar un zambet curat pentru a reinvia din abis,
Pentru a iesi la iveala,
A trai si a muri odata cu noi,
Caci sfarsitul e peste tot,
Ne nastem si ne indreptam spre sfarsitul inevitabil,
Sfarsitul copilariei dulci, al iubirii neimpartasite, al tineretii
Iar in cele din urma....al vietii.