anunțat din depărtare, vântul zburdă printre gânduri
roiuri albe de lumină se adună peste frunți
iată, este noapte, vine luna plină
adânc, încet pătrund în tine și las visul să mă-nchine
o!, noapte, vrei să fi polară?

să dorm pe doi o eră și să respir puțin
să văd ce vreau, din amintiri
și să transpir la gândul meu, să fiu cu mine cum vreau eu
să mai trăiesc din nou ce pierd

ce gând păgân și ce război
ce suflet trebuie să am
și umerii mă dor de tine,
și limba e livid-uscată, de cer lipită, goală

ha, ha! mă-nchid, puterea mi-e sleită
saline gânduri ies din porți și duc cu ele năzuințe
coline pentru cine pline?
și de dorit atinse coapse

fidel, coloana-ncepe urlet
prea drept, puternic,
ssst, să dorm…, nu mă atinge
să nu mă-scol pe doi o eră

mi-ar fi de-ajuns și când e gata
cu bulbi, cu flori fiind pline rânduri
să crească plopi și sălcii,
și cuiburi de narcise-n floare
dar nu din sol ca toate –

din piept