Azi noapte a venit stăpâna
Și stele i-am mâncat din poală,
Ea, dezmierdându-mă cu mâna,
Eu m-am trezit ca dintr-o boală

Și fără să îmi cunosc vina
În față-i am îngenunchiat
Un semn doar mi-a făcut stăpâna
Și-ndat’ m-a și înșeuat

Când blând m-atinse pe grumaz,
O dată m-a cuprins un dor,
Cum apele ajunse-n iaz
Se răsucesc după izvor.

Stăpâna descânta furnici,
Clipe de ieri topite-n șoapte,
O pulbere de licurici
Albea cărarea-n miez de noapte.

Și am zburat precum nebunii
Sorbind văzduh hulpav, senin
Și amîndoi din cornul lunii
Ne-am îmbătat cu strașnic vin

Și cum mai despleteam comete
Ca să ne apropiem de sori
Când ne frigea în coaste, bete
De șapte ori șaptezeci de ori

Atâtea clipe nesfârșite
Ar fi putut tot să mai fie
Pân’ găinușe ostenite
Păleau în zarea azurie

Și atunci ea m-a lăsat, stăpână,
Fără de aripi, bătrân Pegas
Să ispășesc o dulce vină
Secundă prefăcută-n ceas

De atunci mă-nvîrt zadarnic roată
Pasc clipa-n silă, fără rost,
A fost odat’ ca niciodată
De mă întreb, oare a fost?

25 ianuarie 2005