Am pictat un cameleon
în drum spre tine,
murdărită de curcubee
ce nu-mi aparțineau
mai mult de-un gest
de-o clipă.

I-am purtat imaginea,
la braț cu-nchipuita eternitate,
pe valsul fiecărei rugăciuni
icoana schimbării la față,
și i-am plantat o floare,
în măduva coastei
ce urma a-mi fi sacrificată.

M-a pictat un cameleon
în drum spre noi,
murdărită de amprente
prea dese și stridente,
acoperindu-mă de cenușiu,
la percheziția de suflete,
n-ai mai ajuns a-mi recunoaște
buricul degetelor
ce se-ntindeau spre tine
în setea-unei atingeri
...
și ne-am pierdut,
așa,
unul de altul
pe pînza de paianjen
cameleonică și rece
viață.