Imi acopar ochii cu miinile
Si pasesc , pasesc in neantul visurilor.
Cit este de frumos, cit este de placut.
As vrea sa deschid ochii... dar ma tem!.
Ma tem sa pier rapus de scinteierea frumusetilor.
Ma tem ca totusi nu vad ceea ce as vrea sa vad.
Ma tem ca n-am sa te gasesc acolo unde ai fost
dintotdeauna.
Si-atunci ma multumesc sa ascult muzica izvoarelor
Muzica ce cinta pentru tine.
Si-atunci ma multumesc sa aud cintul privighetorilor.
Stii tu ?
Pasarile ce noi le-am admirat dintotdeauna.
Iti amintesti ?
Si ce frumos cintau in noptile de vara !.
Si-atunci ma multumesc sa aud glasul florilor
Intr-un susur de petale.
Si ele tot de tine-mi povestesc.
Si-atunci ma multumesc cu glasul padurii
Glas ce aduce inapoi ecoul vorbei tale.
Ma-ntorc, imi dezvelesc ochii si vad banca.
Banca noastra pe care inca nu ne-am asezat.
E goala , e pustie in ecoul toamnei.
Aseaza-te acolo si lasama sa te contemplu
Nu spune nimic, sau...
Spune-mi mai bine ca ma iubesti !

10 decembrie 2001