Îți privesc împietrită
Chipul uns cu ceară
Ce se topește sub căldura
Inimii mele... de piatră....
Te privesc cum te scurgi
Sub un ropot de durere
Ce se împletește cu zgomotul
Surdei ploi...
Te amețesc privindu-te
Și te ard atingându-te.
Picături de foc îmi curg pe obraji
Și nu-mi poți atinge suferința...
Te-ar durea prea mult.
Preferi să pleci
Să faci un pas spre roțile trăsurii
Și să mori...
Cu privirea în lacrimile de ceară
Ce îți vor forma povestea...