AMORUL

De-amor vorbesc si zeii si marii impărati
Nu e pacat sa vrei sa-l amintesti si tu
Caci interzis nu e, n-a fost, nici n-a ramas un vis
E pretutindeni in priviri, in aer, printre pietre.

Marturii sunt toate si totul e amorul
Scantei de o secunda ce tind spre eternitate
E universul plin de-amor si-amorul umple universul
E acceptat, e ocolit, respins, negat.

Dar e, a fost, va fi, nu a pierit
Nu poate sa dispara, nu vrea, nici noi nu vrem,
Ramane, striga, cheama, invaluie, rapeste,
E absurd sa-l lasi sa-si joace partea.

Dar e frumos sa-l stii aproape
Sa stii ca-ti da viata, c-o umple cu de toate
Ce iti ofera sanse sa fii precum e el
Prezent, trecut, cu viitor in fata.

Si nicidecum ‘a fost si nu mai e’
Sau ‘s-ar putea sa fie daca…’
E ca o boala rara, de leac necunoscuta,
Ce-o dobandesti si-o porti spre vesnicie.

|




|










.