Eu nu sunt ceea ce crezi, asculta glasul meu, are ce sa-ti povesteasca.
Eu nu sunt o stea stralucitoare pe un cer instelat, sunt doar o mica parte din cea mai mare constelatie. Sunt o steluta ce incearca sa-ti lumineze drumul, sunt cea mai mica dintre stelutele cerului, pe care uneori nici nu o vezi.
Eu nu sunt un inger coborat din cer pentru ca nu am aripi si uneori mai si gresesc.
Eu nu sunt eternitatea desi mi-as dori-o, pentru ca sunt ca valul caruia o singura data-i vine randul sa se loveasca de tarm si atunci se sparge in mii de bucatele; dupa care se intoarce in larg pentru a reveni apoi, si a se sparge de tarm...Insa va reveni mereu altul.
Eu nu sunt trenul care mereu se opreste in alta gara, eu sunt calatorul care pana acum nu te-a gasit in nici o gara, de aceea eu nu pot cobori, risc sa ma pierd in multime.
Eu nu sunt ploaia din cer care cade mereu spre un punct definit si care intotdeauna gaseste ce cauta, eu sunt vantul ce sufla si colinda mereu dintr-o parte in alta in speranta ca poate va gasi vreodata ceva sa-l tina in loc.
Eu nu sunt poate ceea ce tu ai vrea sa fiu, eu sunt eu si atat.
Invata sa ma iubesti asa cum sunt si nu cauta sa ma schimbi, caci daca eu ma voi schimba se va schimba si iubirea mea pentru tine.