agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3493 .



Eugen Gălățeanu și viza britanică
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Eugen ]

2004-11-18  |     | 



Zilele trecute mi-a expirat viza. Experiența absolut supranaturală de prelungire m-a făcut năuc pentru câteva zile și am considerat necesar să v-o împărtășesc.
Așa, deci în București. În primul rând formularul. S-a schimbat-în rău. Cel de anul trecut era în limba română- o dovadă de bunăvoință pentru acei dintre semenii noștri care nu știu engleza- acum nu mai e. Dacă nu cunoști limba te-ai ras. Dar asta nu e totul. Două întrebări, adăugate probabil la insistențele Big Brother m-au făcut să mă tăvălesc pe jos de râs. În esență ele sună cam așa:
1.Faceți parte dintr-o organizație teroristă care și-a propus să comită acte de acest tip pe teritoriul Marii Britanii ?
2.Ați comis sau ați participat la genocide, epurări etnice, etc. ?
O, voi Bin Ladeni, Pinocheți și alții ca voi! Cinstea voastră vă va duce la pierzanie. Nu veți primi viză de Anglia iar funcționarii cei corecți vor face sâc, sâc, sâc.
Sunt curios cărui funcționar extra-stupid de la Foreign Office i-a venit ideea introducerii unor astfel de întrebări- și care este rostul lor.
Bun, acum dovezile. Trebuie să dovedești că ai unde să stai, ai cum să călătorești și ai și bani de cheltuială. Dacă ești invitat de o instituție prestigioasă- să spunem British Museum - și instituția scrie pe invitație că îți asigură casă, masă și transport- nu e suficient. Funcționarul de la ambasada engleză din România îți cere și extrasul de cont al celui care te invită. Bineînțeles că am cerut și eu acest lucru, bineînțeles că cei care m-au invitat au trimis un fax politicos și plin de umor englezesc consulului (echivalentul lui "cotu', labele și botu'), bineînțeles că supra entuziaștii de aici s-au potolit. Dar m-au costat timp, nervi și alergătură.
Ai toate actele. Mergi la ambasadă. Ști că există un serviciu pentru cei care au mai călătorit- menit să-ți faciliteze obținerea vizei. Anul trecut se dădeau numere de ordine mici. Acum există un așa-numit drop-box. Apelezi la drop-box și ești băgat înăuntru.Unde constați că acest drop-box este de fapt nul și ești lăsat la mâna piticului sadic.Acest pitic mic și sadic este cheia de boltă pe care se sprijină vigilenții apărători ai Marii Britanii. Scandalurile și epurările nu l-au atins nici cu o floare.Bineînțeles că e român.Bineînțeles că mai rău încurcă și că a trebuit să aștept o oră pentru ca să binevoiască să se uite pe 12 pașapoarte, să capseze pozele (acolo unde nu erau lipite) și să le dea la caserie să plătești. În timpul acesta a țipat de 468 de ori (de trei ori la mine), a făcut pe nebunul de 162 de ori și în general s-a comportat cât se poate de mizerabil cu toată lumea. După ce din pricina organizării sălița de primire s-a supraumplut a început să dea afară pe cei care n-aveau loc pe scaun- "cine stă în picioare așteaptă afară!". Afară era înghesuială, era frig și burnița. Nu contau că erau oameni în vârstă, femei, nimic.El era stăpânul acolo.El făcea ordine-și se vedea că-i place ce face.Probabil că la fel se purtau și naziștii din lagărele de concentrare-plini de entuziasm.
La poartă control. Nu ai voie cu nimic metalic- și e cel mai penibil când în spatele tău e o mulțime și tu trebuie să te cauți de mărunțiș și să-l pui pe tavă.Iar țîrîie aparatul, mai descoperi încă 5000 de lei.Aparatele acestea oare nu pot fi calibrate să nu mai reacționeze la așa ceva ?
În sfârșit. Am primit bonul, mi s-a spus să vin după viză între 15 și 16. Am fost la 15.15. Nu s-a permis accesul decât la ora 16. C-așa-i în România.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!