De dimineata molcom si preaplin de liniste ninge intruna si eu ma toooot uit pe ferastra veche dupa tine insa curgerea tacuta ma trece de alta parte a sinelui. Cum m-a surprins si anul asta, iaca nu stiu de ce!

Trebuinta era sa-mi fie de frig, insa din mine
zbate o arsura, o sete de alb, mirosul de alb, cernerea si curgerea.

Copilul asteaptă vremea colinzilor tanjind cu foame la singurele gutui din casa; eu tânguiesc după el sa intoarca din colind in mine. Dar nu se va mai intoarce niciodata.

Oameni imbătriniti de sinea lor ori de zapada, grabiti de trebile lor , cine sa vada ca ninge? Chiar îi ninge.

Înghesuiti de-om sta `nalbiti de zapada pana ne-or acoperi, respira cu mine!
ar fi modul nostru de reactie cu respiratie la nesfarsire. Si iarna asta inca-s viu iubito, chiar daca ma ninge atat de dureros prin mine!

Ieri stateam pe genunchiul unui mos cu barba de vata care ma mintea. pe scaunul lui azi trebuie sa stau eu si sa mint. Pe mine nu pot.

Albul imi roade privirea, timpul scobeste in mine gauri prin care ninsoare se scurge si nu-mi da ragaz sa sufar din asta. E o curgere continua.

Molcom, prietene drag, prin mine ninge