Doi "pici", amandoi cu capetele lor blonde se joaca vioi pe langa mine, apucandu-ma din cand in cand de bluza sau de pantalon, ca o garantie ca mai sunt aici langa ei.
Nu-mi pot dezlipi privirea de la ei.
Un cerculet auriu, impingandu-l reciproc, face ca ambianta sa fie de neuitat. Numai glasurile lor se mai aud si rasetele nevinovate si inocente.
- "Mami, ai un cercules si pentru Valusu?" Cel mare avea grija de fratiorul lui, iar vorba lui putin "sasaita" ii dadea un aer copilaresc mai intens.
- Nu, scumpul meu, nu mai am, dar va puteti juca amandoi cu unul singur.
- "Stii ceva, mami? Eu cred ca e mai bine sa avem doua cerculese!"
- De ce, dragul meu?
- "Vesi tu, noi santem doi ingerasi si ne trebuie doua cerculese ca sa avem pe cap."
Am zambit. Erau intr-adevar doi ingerasi, cu cerculete sau fara "cerculese" erau ingerasii mei si ii iubesc enorm.