le simt pulsând fiecare respirație
întretăiată de pofte viscerale,
le este atât de lipsă de propriul trup
deziderat al unui "master of pupets"
pe care-l ignorau închiși între lave
mustind a persona non-grata,
cine sunt...nu contează
dar sunt aproape sigur...sunt;
mi-e frică de fiecare moment în care
mă tai adânc cu cioburile oglinzilor
intact atârnate de gâtul celor ce intră
aici,
ca și cum m-ar răscoli fiecare colț
al amintirilor pe care-l credeam rotunjit
prin absența pe care mi-am torturat-o pe creștet
cunună, iar apoi,
mi-am înecat fața în suprafața plată
a corpului tău,
inert mă priveai drept în față
iar eu te vedeam sfârtecat ca pe unul
Prometeus înlănțuit de fiecare din mine
și doar știi, îmi este frică de lumină,
de duzină,
de crinoline,
de zâmbete fade,
de portrete
sau de desene din ură animate
peste tine
și cel mai mult mi-aș dori
să tacă o dată fiecare tăcere
sau măcar să-nvețe să zbiere,
chiar, hai, să ne-ntindem întregi pe podele
să ascultăm acustica
ultimei dintre sfere