Imi cereti sa renunt la totul?
Veniti la mine ca niste atotstiutori cu diverse opinii.
Voi oamenii care spuneti acest lucru, stiti oare ceea ce imi cereti?
Stiti oare de durerea, suferinta si umilinta indurata de mine in ultimul timp.
Oameni care nu stiu prin ce am trecut si prin ceea ce trec,
nu pot sa spun decat faptul ca sunt adevarati ipocriti, care vin si iti dau cu parerea.
Dar cand stau sa explic prin ce am trecut si ce am simtit, deodata se asterne tacerea.
A, da! Acum nu mai spuneti nimic? De ce nu va mai dati cu parerea?
De ce nu mai veniti inca o data la mine cu sfaturi
care mie sincer mi se par inutile.
Va sperie adevarul? Sunteti doar niste lasi!
Nu faceti decat sa imi zambiti in fata si sa va ascundeti dupa masca falsa a compatimirii!
Voi care veniti la mine cu astfel de sfaturi, sincer nu-mi sunteti prieteni.
Sunteti mai rau decat dusmanii, deoarece dupa masca compatimirii se ascund niste persoane perfide,
care in fata imi zambesc iar pe la spate mai mult ca sigur de fund ma muscati.
Decat aceste persoane pe care eu sincer le dispretuiesc,
mai mult mult imi apreciez dusmanii, deoarece la ei stiu de la ce sa ma astept.
Da, am dusmani! Ce va mai mira acest lucru?
Voi oare credeti ca nu aveti?
Aratati-mi va rog si mie un om care nu are asa ceva!
Si in cazul acesta nu va pot spune decat ca probabil acel om este un sfant.
Nu uitati ca pana si Dumnezeu are dusmani printre cei care il reneaga si la necaz il hulesc.
Dar cand acestora le merge bine, va intreb: vin oare in casa Domnului sa-i aduca o ruga de multumire?
Din pacate marea majoritate a oamenilor au acest lucru in sange si ma refer ca au o fire de ipocriti.
Aceasta este, dar eu va spun ca e pacat.
Cu acest tip de caracter mai nimic nu poate fi pe deplin realizat.
Eu prin aceste randuri vreau sa arat din pacate o stare de fapt.
Care pe zi ce trece este la tot pasul intalnita si din pacate de noi toti oamenii tot mai des folosita.
Sa stiti ca nu aveti nici o scuza pentru acest comportament si dupa umila mea parere degeaba va fardati aceste masti false de oameni corecti.
Asa ca nu imi mai spuneti mie ce trebui sa fac!
Si daca Doamne fereste veti trece vreodata prin ce am trecut si prin ceea ce trec,
dar eu va spun ca nici macar dusmanilor mei, acest lucru nu le doresc.
Doar atunci si doar poate atunci va voi da dreptul sa veniti cu pareri si gandirea de acum sa-mi judecati.
Eu am constiinta si nu vreau razbunare, dar din pacate am un orgoliu nemasurat si o mandrie poate nefiresc de prosteasca.
Si cel ce suferinta, durere si umilinta mi-a adus, nu a facut decat sa-mi zgandareasca acest orgoliu nemasurat.
Si eu acum acelui om ii dau un sfat:
“Nu am sa las totul balta, sa pierd ca un ratat si din pacate m-am nascut sub semnul invingatorului, asa ca nu am sa renunt pana nu voi stii ca am castigat.”
“Intelegeti acum pentru totdeauna si nu ma mai faceti sa ma repet, eu nu stiu din pacate ce este aceea sa renunti. Si in primul rand nu pot, nu vreau si in veci nu o voi face!”