Ma-nvata sfintii sa nu cred
Cand eu de tine ii intreb
Si rad de mine ca-s nebun
Ca te iubesc.
Tot ei imi spun
Sa nu ma-ncred in ea.
Femeia,
Ca-n focul gheenei da scanteia
Ca mistuie tot ce-a primit
Si pe diavol l-a iubit
C-au cautat aici multi altii
Si pentru ea murit-au fratii.

Tu spune-mi dar
Ce sa ma fac
Cu tine.
O femeie,
Cand eu incerc sa-ti fiu pe plac
Eu foc cu-a ta scanteie.
M-oi arde iar ca-n alte dati
Cand imbatat de tine
Saruturi curgi in dimineti
Arzi sangele-mi din vine.
De ce-ai iesit in calea mea
Si n-ai iubit pe-altcineva
Acum flamand de trupul tau
Sunt condamnat sa mor mereu
Sa trec cu dor a tale porti
Sa ma strecor printre cei morti.

Cred insa totusi in ceva
C-ai sa-mi ramai iubita.
Da.
Traiasca sfintii cu-ai lor sfinti
Tot reci, cu frica si cuminti
Eu am nevoie draga mea
De tine si de partea ta
Sa ma iubesti
Sa te iubesc.

S-aduc, sa cresc, sa simt mereu
Un suflet arzand
In trupul tau,
Si de scanteia
Ce-aduce ea.
Femeia.