A vorbi despre daci, în majoritatea mediilor contemporane este sinonim cu vorbitul în numele morților. Totul este la timpul trecut. Viața lor, istoria lor chiar și viitorul lor este pomenit la timpul trecut. Putini sunt cei care îi percep la timpul prezent. Și mai puțini aceia care cred în Reînvierea Daciei.

Ce ironie ! Chiar și cei ce au născut conceptul se gândeau la Dacia ca la o înmormântare.
Și tot ca la o înmormântare, fiecare, fie prieten fie dușman, relevă în vorbele sale părțile bune, reale sau închipuite, ale caracterelor civilizației dacice. Cu rare excepții, toți prezintă ce este considerat a fi bun din ansamblul dacic. Puținătatea datelor exacte, în comparație cu alte civilizații antice, nu fac decât să deschidă drumul spre speculații sau spre pură imaginație. A vorbi despre roți dințate de piatră (la ce or fi putut fi folosite ?!), despre tuneluri lungi de zeci de kilometri, sau despre cuie de fier cu proprietăți greu de egalat chiar și azi, nu face decât să acopere cu ironie și scepticism și puținul avut spre cercetare. Nu neg strămoșilor mei calitățile dar nu pot să nu spun adevărului Adevăr. Asta nu mă va face vreodată să ii respect mai puțin sau să mă îndepărteze de Ei. Dimpotrivă, cunoscând și acceptând Istoria așa cum a fost, în limitele logicii, bunului simt și dovezilor prezentate, mă simt în stare să pot să îmi urmez destinul fără falsa impresie că suntem centrul Lumii sau Poporul Ales. Posturile astea sunt deja ocupate și știm toți cu ce preț. Tot astfel nu pot să uit că aceia care vehiculează aceste teorii greu de susținut cu argumente (dacii au colonizat America !!) sunt într-un fel sau altul de partea mea de baricadă. Nu le neg bunele intenții dar nu mă pot abține să nu observ rezultatele contrare obținute.
Acești «entuziaști» sunt la urma urmei raman și nu varelse. Iar a fi raman presupune dialog. Resping ideea de a-i numi «pușlamale» dar încă nu știu ce să pun în loc. Aș greși dacă i-am numi “framling”?
Multe mesaje am trimis pe listele de discutii care dezbat Civilizatia Dacica. Aproape toate cu caracter pur tehnic, științific chiar. Era, și este încă, în limitele regulamentului, motiva într-un fel necesitatea listelor. Într-un fel. Acum îmi dau seama că o listă presupune dialog și nu monolog. Presupune dezbatere și nu lecții. Tot ce trebuie știut într-o prima fază despre daci este accesibil, parte pe net parte în cărți. Grupul Sarmizegetusa și-a atins o limită, și-a atins un obiectiv. Poate nu l-a îndeplinit în întregime. Dar cel puțin a dat altora o motivație, a participat la crearea undei de șoc. Acum trebuie să fie o punte între lumea academică, acea lume a exactului, a dovezilor și interpretărilor corecte dar în același timp pertinente și marea masă a celor cărora le pasă de Istoria Daciei. Lumea academică, cu obtuzitatea ei va avea veșnic ca inamic spaima de a nu avea dreptate. Noi nu avem a ne teme de asta căci nu trebuie să justificam contabil nimic.

Spuneam acum câțiva ani, într-un articol, printre primele că «Nu toți dacii au murit la Sarmizegetusa, Măria Ta !». Încercam cumva să îmi canalizez furia parcă, acea furie pe care o încerci atunci când descoperi că ai fost înșelat. Enunțul se adresa, la modul romantic, eroic , Marelui Rege Decebal. Nu știam că nu sunt singur după cum nu știam că voi fi urmat. Am văzut acest îndemn, fără adresarea către Rege, folosit pe alte liste, pe alte site-uri și m-am gândit la cel care a gândit primul - sau poate a trăit primul, Miorița - este, dacă vreți o parte din ce dăruiesc eu neamului. Este o cărămidă din zidul Sarmizegetusei. Nu zidul din Dealul Grădiștii ci zidul Sarmizegetusei pe care o Reclădim în sufletele noastre.
Vă puteți opri o secunda să vă întrebați care este cărămida pusă de fiecare dintre voi?
Răspunsul la această întrebare ne va transforma din Vorbitori în numele Morților în Vorbitori în numele Celor Vii.


catalin