Cine suntem noi, de unde venim și încotro mergem sunt întrebări existențialiste pe care, fără să vrem, ni le punem atunci când reflectăm asupra propriei naturi umane, atunci când vrem să ne aflăm scopul în viață.
Suntem ca pe o insulă, înconjurați de diferite obstacole, suntem ca într-o junglă al cărui mister ni se revelează. Ce vrem noi de fapt? De ce ne este uneori atât de greu să ne hotărâm? Ce ne face să dăm înapoi? Ce ne determină să fugim de cei dragi nouă? Ce ne face să credem că viața nu mai merită trăită?
Sunt întrebări la care aș răspunde astfel: nimic. Este adevărat că nu ne împiedică nimic, nimic din ceea ce nu ar putea aduce fericirea, împlinirea de care avem atâta nevoie. Chiar dacă uneori simțim o povară care apasă pe umerii noștri și chiar dacă uneori mai primim câte o lovitură sau câte o lecție de viață, toate acestea, la un loc, pot duce la tăria de caracter care se așteaptă descoperită. Personalitatea noastră se îmbogățește, curajul de care dăm dovadă crește din ce în ce mai mult asemănător unei pante ascendente.
Suntem uneori nevoiți să credem altceva? Poate că doar situația grea nu ne lasă să vedem adevărata față a lucrurilor. Și, astfel, ne complăcem în iluziile lumii exterioare, în aparențe înșelătoare. Existența într-o lume mercantilă nu este ușoară dar, puterea, poate izvorî de oriunde chiar plecând de la frumusețile lumii exterioare.
Sufletul, acea fărâmă din substanța divină, acea nemuritoare și infinită capacitate de a reflecta și a primi lumină ne lasă să iubim și să fim iubiți. De ce să nu ne lăsăm conduși de această rază a dragostei veșnice, de ce să nu primim chiar și suferința cu resemnare? Dacă o vom face putem fi siguri de izbânda asupra răului. Împreună cu cei din jurul nostru vom reuși să ne urmăm drumul ce ni-a fost încredințat. Căldura dragostei pentru semeni este chiar căldura dragostei pe care Dumnezeu o revarsă asupra noastră. Claritatea și imensitatea adevăratei cunoașteri se găsesc în câteva clipe de afecțiune pe care am putea să le prelungim tot mai mult.
Nimic nu este imposibil deoarece iubirea poate învinge totul, orice obstacol, oricât ar fi de greu. Chiar și cei care te urăsc sau poate te disprețuiesc momentan, vor ajunge în cele din urmă să te iubească de asemenea. Lupta acerbă care se dă este o minune, o adevărată reușită a ființei noastre.
Ca un izvor al luminii curate, noi, suntem niște mediatori prin care Dumnezeu își exercită planul. Nu trebuie decât să ne îndreptăm spre „undele” unei muzici divine descoperind adevărata cale, adevăratul scop și adevărata fericire. Într-un cuvânt: vom fi deschiși spre cei din jurul nostru și vom vedea că viața merită să fie trăită.