As vrea sa pot zbura, undeva, departe, langa gandul tau razlet, si sa ma incui acolo, intr-un patrat in care sa ma doara fiecare colt de prapastie, fiecare mangaiere tacuta, fiecare somn fara vise.
Dincolo de rame uriase sa imi caut cate un vis, cate un fulg de nea si cate o adiere de vant, ca apoi sa le strang intr-un buchet mare, prins cu funda rosie si sa ascund in copilul din mine. Zboara departe o pasare albastra...cu pene uitate in lume, mi-a soptit intr-un fir de nisip ca ma asteapta, acolo, dupa sticla lucioasa a clepsidrei.
Nori, uitati in tine, si-au pastrat mirosul de gri amarui, mana ta, mana ta inca imi mai aminteste de departarea trupului tau de al meu, suntem straini inlantuiti de o iubire trufasa, o iubire silnica, pe viata, primita ca o condamnare, ca o razbunare a unui zeu ce poate ca s-a plictisit de oameni indiferenti.