agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3040 .



Am lua cunostinta!
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Scaietina ]

2004-03-05  |     | 









"Un copil de 14 ani și-a pus capat zilelor, aruncându-se in fata trenului. Se pare ca motivul pentru care a recurs la acest disperat ar fi o deceptie sentimentala."
Imaginile care insoțeau aceasta stire erau șocante... sânge, un pantof, un rucsac!
M-am intrebat cât de mare trebuie sa fi fost zdruncinul ființei sale pentru a putea alege un sfârsit atât de violent.
Unde suntem noi? În ce cotloane întunecate ne pitim când, sufletele care au ales sa ne binecuvânteze cu prezența lor, urlă mut dupa ajutor?
"S-a sinucis din dragoste..."
A facut-o pentru că noi, cei " bâtrâni", ocupați, ințelepți, autoritari, nu eram acolo! Nu suntem acolo sa ne aducem aminte, împreună cu ei despre durerea teribilă a primei iubiri neîmpărtasite. Să afle ca și noua ni s-a intâmplat asta!
Nu suntem acolo să le spunem că dragostea e o stare, cu mii de tonuri, nuanțe si culori... că trebuie să-ți explorezi starea de a fi îndrăgostit cu uimire, de fiecare dată diferit!
Nu suntem acolo să le spunem că viața e minunată doar daca o trăiești cu palmele deschise!
Sau poate stăm ascunși pentru că nici noi nu știm.
Suntem de fapt niște adolescenți răniti, doar frica de suferință fizică, ne-a transformat în supraviețuitori. Ne plimbăm țanțoși cu răni zemuinde, atârnate in toate cămăruțele sufletului, prin fața lor, cu conștiința împăcată că doar le-am plătit meditațiile la matematică, lecțiile de pian și fondul clasei.
"Înveti pentru tine, copile, nu îmi faci mie o favoare!" - mă aud spunând. Descopăr trădarea, minciuna din cuvintele mele când îi privesc ochii mari, încărcați de întrebări, ce, cu siguranță nu se referă la teorema lui Pitagora.

E ciudat că, pentru a putea privi în sufletul nostru și în ochii celor dragi e nevoie uneori de șuturi. A trebuit să aud urletul mamei care mângâia frenetic pantoful ramas, pentru a citi jurnalul fiului meu care, culmea, îmi era adresat.
"Mi-e sufletul atât de greu , mamă..." așa începe împărtășirea lui scrisă.
Obrajii îmi iau foc sub fierbințeala lacrimilor. Îi mulțumesc lui Dumnezeu și mă rog ca, acel sufletel minunat să-și găsească liniștea.
Multumesc pentru că, am putut la timp, să scriu pe jurnalul tristeților fiului meu:"Am luat cunostință!"

Acest text nu e un exercițiu literar.
Am vrut doar să mă asigur că nu o să uitați să semnați cu "Am luat cunostință", pe tristețile copiilor voștri...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!