Dumnezeu a fost ca noi, cu noi, prin noi, nimic nu a mai fost dupa ce El a plecat, NIMIC. Nici ura, nici iubire, nici furie, nici frica, nimic din ceea ce ne face pe noi oameni. A ramas doar o lume pierduta si stranie, un desert in care firele de nisip nu mai au nici o noima.
In lumea asta ratat m-am trezit eu, dintr-un somn adanc ce parca a durat veacuri. M-am trezit doar ca sa aflu ca tot visez visul in care visam,; un vis ciudat si fara un sens bine definit, despre care nimeni nu stie cum se termina, cand se termina, daca se termina…
Ne nastem fara nici un pic de libertate, nici numele nu ni-l putem alege singuri si totusi toata lumea spune ca suntem liberi, ca ne nastem liberi si egali, cand de fapt, aceste lucruri nu exista si nu au existat niciodata, singuri ne-am proclama independenta in fata unei sorti care nu aude si nu vorbeste. Suntem prea orbi si prea surzi ca sa ne mai putem vedea pe noi oglinditi in sufletele noastre, pusi fata in fata cu Dumnezeu.



“Et par le pouvoir d’un mot
Je recommence ma vie
Je suis né pour te connaitre
Pour te nommer
Liberté.“
Paul Éluard