poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1688 .



Iedera
personale [ Gânduri ]
Tristetea florii si inutilitatea copacului

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Florinel ]

2003-12-16  |     | 



Dintotdeauna iedera și-a croit drum spre înălțimi, găsindu-și un pom falnic, sănătos și răbdător pe care să se înfășoare, sufocându-l.
Dintotdeauna iedera a știut ce vrea, urcându-se cu fiecare zi mai aproape de soare, fără să-i pese de nimic. Numai că ea, iedera, nu știe că, oricât de mult ai urca, la soare tot nu poți ajunge. Nu în felul ăsta.
Dintotdeauna iederii nu i-a păsat de florile gingașe, sufocate de buruieni obraznice ca și ea. Ba chiar le-a dispretuit pentru neputința lor de a-și face drum către soare călcând peste alții.
Și, la o adică, tot ea e mai ferită de rele, acolo sus, sugrumându-și copacul - animalele pământului zdrobesc sub copite murdare tot florile gingașe.
Tristetea florii iedera n-o cunoaste. Cum n-are habar nici de bucuria ei. De-acolo de sus, strâns lipită de pomul cel falnic, lumea se vede altfel.
Si de pericolul de-a fi smulsă din pământ e ferită- cine să-și dorească o iederă-n glastră?
Ce-i pasă iederii de toate astea?
Doar uneori, noaptea, când adoarme, visează că e floare, dintre cele mai frumoase și mai gingașe flori. Ce coșmar! Să trăiești sufocată de buruieni, să fii călcată în picioare și-n cel mai fericit caz smulsă cu grijă și pusă în glastră...
Și totuși... Când se visează floare, vede priviri cum n-a văzut niciodată - măcar o dată să se fi uitat și la ea așa cineva!

Într-o zi pomul se va usca. Măcar de-ar veni cineva să-l taie! Nu vine nimeni - cine să vrea un pom sufocat de iederă? Nu mai e bun s-ajungă nici masă, nici scaun, nici carte…
Să-l folosească atunci ca lemn de foc! Nu, nici asta, căci iedera care s-a lipit e încă verde și altele vor înverzi în urmă-i.
Tristă inutilitatea copacului sufocat de iederă!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!