poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2581 .



Scrisoare din trecut
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Madim ]

2003-11-20  |     | 



... Incep sa scriu aceste randuri chiar daca voit am sa incalc rugamintea prietenei mele, aceea de a nu arata la nimeni scrisoarea ei. Cu unsprezece ani in urma, pe vremea cand eram doar niste eleve de liceu am primit aceasta scrisoare de la cea mai buna prietena a mea (colega de banca) care se numeste Ionela. Recitind tot ce mi-a scris m-a cuprins o nostalgie fara margini, franturi de vorbe si imagini ale acelor ani de adolescenta s-au derulat prin mintea mea cu o repeziciune fantastica. Nu de putine ori am auzit spunand ca cei mai frumosi ani din viata unui om sunt anii de liceu.... Acum, dupa atatia ani, ajung si eu la aceasta concluzie. Este adevarat ca nu ne mai putem intalni cu clipele de atunci, cu emotiile care ne copleseau in momentul unei banale lucrari de control, emotii care sunt unice atat prin puritatea anilor cat si prin inocenta celor care le traiesc.
Cred ca fiecare din noi ne amintim de toate aceste lucruri din anii de liceu, cred ca nu se poate uita niciodata tremurul acelei iubiri unice pe care am trait-o cu siguranta cu totii.
Dar sa revin la aceasta scrisoare din trecut la care eu tin foarte mult nu pentru ca este din anii de liceu ci in primul rand pentru ca am primit-o de la cea mai buna prietena care mi-a fost ca o sora, de care imi este atat de dor incat prefer sa nu ma gandesc ca ma desparte de ea o distanta de doua mii de Km.
Deci, ceea ce urmeaza este scrisoarea pe care am primit-o in urma cu unsprezece ani.
Multumesc tuturor celor care o vor citi si vreau sa mai precizez ca prieteniile din liceu sunt cele mai durabile, dovada fiind aceasta scrisoare.


Draga Mady

Pe langa marele tau dar de a scrie (trebuie sa recunoastem ca ai unul foarte mare) mai ai si darul de a te simti mereu neinteleasa, neiubita si nedorita de nimeni.
Ma rog, asta nu-i chiar asa! Spui ca nimeni nu se gandeste la tine, caci fiecare se gandeste la problemele sale. Oare nu-i asta normal? Oare tu nu faci altceva decat sa te gandesti la tine insati, plangand toata ziua, simtindu-te o nefericita, intocmai ca geniul care nu este inteles de societate, intocmai ca Eminescu.
Scuza-ma, poate sunt prea dura, dar asta este adevarul, chiar tu spuneai ca iubesti adevarul si sinceriatea, insa niciodata nu ai privit adevarul in fata, ma rog, nu cred ca ai stat vreodata (sau poate chiar daca ai stat sa te intrebi), ti-ai dat vreodata raspunsul: Oare de ce sunt eu asa?
Dar, asta e greu, foarte greu, insa cel mai important lucru este sa stii ca tu ai facut totul (oare chiar ai facut tu asta?) ca sa te impaci cu tine insati.
Vreau sa stii ca pe langa parintii si fratele tau (care sunt sigura ca te iubesc foarte mult), ma mai gandesc si eu (macar din cand in cand la tine), dovada fiind chiar aceasta scrisoare.
... Poate ca asta este destinul tau (si nu numai al tau).
Poate ca odata si odata va trebui sa intelegi lucrul acesta, cum zici chiar tu: «asa-i destinul meu sa iubesc si sa nu fiu iubita». Poate ca asa este si trebuie sa intelegi asta, oricat ti-ar fi de greu. Oricum nimic nu dureaza la infinit si trebuie, dar "trebuie" sa speri, sa crezi ca Dumnezeu (oare ce ne-am face daca nu ar exista El?) iti va da odata si odata ce iti doresti. Si daca-l vei capata (acel lucru pe care ti-l doresti), oare la ce bun?... Iti vei dori apoi un altul (chiar daca nu esti dispusa sa afirmi asta) "iar setea ta va fi mereu aceeasi".
Oricum, timpul va hotari in locul nostru.
Uite, vezi, am scris mult la scrisoarea aceasta, desi aveam foarte mult de invatat, dovada ca numai tu crezi ca te gandesti la altii (si oare la cine te gandesti tu?).
Imi spui si mie? tu, sau oricine altcineva, m-a inteles vreodata pe mine? Nu cred! Poate si eu sunt prea mult interiorizata, sau poate ca nimeni nu s-a gandit sa descopere acest "tezaur" care se afla in sufletul meu (cum scria la o zodie a mea).
Trebuie sa te trezesti, trebuie sa privesti realitatea in fata si sa-ti impui, pur si simplu anumite chestii, pentru ca altfel nu vei face nimic altceva decat sa plangi toata intr-una si ce se va alege de tine? Nu-i oare pacat!? Nu pot sa spun ca eu am reusit, prin vointa sa imi impun anumite lucruri. Nimic nu se face de la inceput trebuie sa perseverezi, si pana la urma vei reusi, asa cum deja eu am inceput.
Poate nu te intereseaza asta, dar am fost si eu candva in aceeasi situatie ca a ta si te inteleg foarte mult si foarte bine. Au fost zile cand plangeam si eu aproape zilnic, insa nu oriunde, pentru ca eu tin foarte mult la parerea oamenilor (asta e un defect enorm) insa fiecare trebuie sa tina putin seama de el, si sa nu faca ceea ce isi doreste, neinteresandu-l parerea celorlalti.
Plangeam si eu mereu ... mereu ... eram mereu trista, nu-mi ardea de nimic si voiam tot timpul sa mor. Bine, asta mi-o doresc si acum, uneori, mai sunt si acum destul de suparata, desi mi-e greu sa recunosc asta. De ce eram sau sunt atat de trista?...
... Prea bine nu stiu nici eu si poate nu voi sti niciodata. As vrea insa din tot sufletul, sa am si eu macar o zi (24 de ore) dupa care sa pot spune: "Am fost intr-adevar fericita!". As da mult pentru asta!As vrea sa fie o zi in care sa-mi fie si mie mai bine, si tie, si tuturora, dar poate ca acea zi nu va veni niciodata (desi daca crezi in Dumnezeu nu trebuie sa spui asta) sau poate ca este atat de aproape...cine stie...!
Nu vreau sa ma apuc acum sa filozofez, sau sa ma cred cine stie cum. Dar asta este adevarul.
As vrea sa intelegi aceasta scrisoare, si poate ... sa te bucure macar putin (fiecare cuvant l-am spus din suflet), sa inveti macar cat de putin din ea, si mai ales sa nu o arati la nimeni. Dar, ce mai conteaza? Cum imi spuneai si tu mie, poate ca te plictisesc si eu acum, desi nu as vrea asta.
Cu drag, Ionela.
Nu se merita in lumea aceasta sa te consumi pentru nimic si pentru nimeni. Nu uita!
Vreau sa-mi spui daca am dreptate in aceasta scrisoare, iar daca nu, unde nu am dreptate!

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!