poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2066 .



Omul și oamenii
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [lunar ]

2003-06-05  |     | 



  Merg pe stradă și privesc la oamenii din jurul meu. Simt cum mă cuprinde ura, iar atunci mă înreb din nou: de ce? De ce îi urăsc atât de mult? Am spus mereu: "Urăsc oamenii, dar iubesc omul". Omul este un miracol al naturii (sau al Domnului, dacă vreți). Dar oamenii – o, oamenii! – sunt un fenomen îngrozitor. Psihologia mulțimii este ceva de speriat. Iar când privesc pe cineva pe stradă nu văd un om, ci un reprezentant al mulțimii. Dar nu o spun ca pe o critică asupra modului meu de a privi. Nu, nu, nu... El asta este. Omul din ziua de azi... ba nu i adevărat! Oamenii au fost întotdeauna așa. Așa că rectific: majoritatea oamenilor sunt – și au fost întotdeauna – nimic altceva decât reprezentanți ai mulțimii. Simple gândiri clonate din gândirea comună a vremii și locului. Nici o scânteie de individualitate, de personalitate... de unde să mai ceri originalitate? Dar nu sunt un om cu prejudecăți. Știu că nu sunt toți așa. Dar când îl găsesc pe acela care se desprinde din acest tablou monoton al mulțimii, privirile mi se opresc asupra lui. Îl văd, îl simt, îl cunosc... Nu poți să nu îl observi. Poate arată la fel, poate se poartă la fel, dar îl ghicești imediat. Este atât de rigidă, atât de rece și neprimitoare această imagine compactă creată de oamenii din jur, încât oricine nu participă cu toată ființa sa la tablou, este imediat exclus. Oricât de mult i-ar imita, el este un străin, el este altcineva. Sau mai bine spus el este cineva, spre deosebire de ei. Dar deja m-am depărtat de subiect într-un mod care nu îmi mai permite să mă întorc.
  Aș fi vrut să întreb de ce îi urăsc atât de mult. Dar starea de spirit în care mă aflam punând astfel de întrebări nu este deloc compatibilă cu cea în care am intrat prin explicațiile de mai sus. Acum mă aflu într-un punct din care imaginea asupra lumii este cea a unui spectator detașat și imun. Pe când punctul de vedere cu care pornisem este unul de participant involuntar la un spectacol grotesc, spectacol în care refuz să mă integrez și pe care îl detest din adâncul măruntaielor mele...
  Am luat-o razna rău de tot. Mai bine mă opresc...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!