Cat de adanc trebuie sa se scufunde o fiinta umanoida pentru a se considera nimic? Cat de mult trebuie sa uram un om pentru ca mai apoi sa fie nimic pentru noi? Ce suntem noi? Suntem nimic. Sau daca vreti, nu suntem nimic. Dar dubla negatie ar putea da de inteles o afirmatie, asa ca nu ma complic. Suntem nimic!
M-ati putea intreba de ce sunt atat de strict sau de ce asa de pesimist. Credeti voi ca suntem ceva?
Suntem doar un fir de praf in mijlocul unui desert uitat de toti zeii stiuti si nestiuti. Suntem nimic! Da, stiu! Am zis-o de prea multe ori. Dar, hei, este prea evident, nu credeti?
Nu imi este greu sa recunosc ca sunt nimic, asa cum nu imi este greu sa recunosc ca sunt ceva. Adevarul, cum se zice, este acolo, in salbaticie.
Acum ma inclin in fata voastra, rusinat de superficialitatea cu care am tratat subiectul.Nimic! Ce poti spune despre nimic decat nimic?!