De se suntem atat de seriosi? Ne sperie atat de tare zona aceea dintre dezastru si minunat incat nu ne permitem sa atingem aceea zona decat cu varful privirii noastre acompaniate de o luminita zglobie? Luminita nu e a lu' Ciorbea, este luminita inceputului de mileniu cum s-ar zice, este luminita curiozitatii. Aceea care ne face asemanatori unui cimpanzeu dornic sa afle ce ii ascunde in spate ingrijitorul gradinii zoologice. Suntem dornici sa iesim din cusca complexelor noastre sau nu suntem inca pregatiti?
Daca vreti puteti sa ma puneti pe mine la inaintare. Nu vreau sa va salvez, nu vreau sa va arat calea, vreau DOAR sa ma salvez pe mine. Vreau sa fiu primul care sa va arate cu degetul , fricosilor! Halal, ii dati mie lectii!
Nu m-am suparat pe voi, dragilor. Imi sunteti, inca, "dragi". Dar pana cand o viata amara si un trai nefericit? Pana la proba contrarie, hahaha! Ma inclin.