De fapt, ce scriu aici n-are nimic de-a face cu literatura, dar am fost inspirat de "caine" cu poezia DINAMO.
Si, normal, de miscarea fotbalistica din Romania.
Intr-o vreme, adica acu vreo cativa ani, fotbalul romanesc era spectacol. Echipe precum Corvinul, UTA, Poli Timisoara si Universitatea Craiova, participau frecvent la intrecerile fotbalistice internationale. Pana sa apara mafia si in fotbalul romanesc. Nu ma refer la mafia clasica, cu droguri, lupte de strada sau BUG Mafia. Cand zic mafie, ma gandesc la cativa oameni care s-au imbogatit rapid dupa ´89, profitand de relatiile din vremea comunista, care au pus mana pe fotbal. Astfel, echipe de valoare au ajuns sa se lupte la coada diviziei B. Banii cei multi s-au investit in echipele bucurestene, unele care merita, care au un nume in fotbalul romanesc, ca Steaua si Dinamo, si altele, crescute artificial pe baza banilor. S-au cumparat locuri in divizia A, s-au cumparat jucatori valorosi de la echipe traditionale la preturi de nimic. Echipele traditionale, dorind sa ajunga totusi la nivelul celor din capitala, s-au aliat cu ´mari´ oameni de afaceri. Vezi cazul Universitatii Craiova, care, dornica sa revina ca ´echipa unei mari iubiri´, s-a aliat unor oameni cu putere financiara, care sug tot sangele trupului oltean, schimband antrenori de renume, vinzind jucatori talentati, numai pentru a le creste lor averea si a mari datoriile financiare ale clubului. Respect pentru echipele din Ploiesti, care se tin, inca, bine, respect si Brasovului, dar ma intreb: pana cand? pana cand vor mai rezista si ele puterii financiare a bucurestenilor?
Odata trebuie sa revina si marile echipe! Ripensia si Chinezul s-au dus, dar avem alte echipe de renume, care merita ajutate. Merita ajutate sa revina acolo, sus, aproape de varf, unde le este locul. Merita sa revina oamenii pe stadioane, merita sa fie fotbalul un spectacol.

Oare cati Hagi am putea naste, daca am da si provincialelor o sansa. Ronaldo, Rivaldo, Figo, Matheus, Papin, Maradona. Pe toti ii avem, dar trebuie sa deschidem doar ochii. Sa dam jos ochelarii de cal care ne ingusteaza privirea, care nu ne lasa decat sa vedem Bucurestiul si banii. Sa suflam fumul de tigara carene-a incetosat privirile, dar mai mult mintea si sa-i descoperim pe acesti mari jucatori, care se joaca desculti, pe iarba sau asfalt, la o miuta sau un tenis cu piciorul, parca asteptand sa ajunga un nou Chivu sau Mutu.
Dar, o data disparut fumul din fata noastra, trebuie sa avem grija de ei, sa nu ajunga carne vie, prin cine stie ce mare club, prin cine stie ce mare oras, prin cine stie ce tara dezvoltata, unde se respecta fotbalul. Se RESPECTA!
Sa-i tinem la noi, sa avem si noi o finala de Champions League cu doua echipe romanesti, cum a avut in 2000 Spania.
N-ar fi frumos, ca imnul Romaniei sa fie transmis si in afara tari, nu numai la noi, sa ne facem respectati de altii macar prin fotbal, daca nu prin economie si politica.

Am vazut Gala Hagi de pe stadion. De ce sa nu fie atmosfera asta pe toate stadioanele noastre, la meciurile echipelor de club? De ce trebuie sa se huiduie galeriile intre ele, sa-si adreseze cuvinte obscene? Galeria nu este acolo pentru a-si sustine echipa favorita? Ei sunt cumva acolo pentru a se injura cu galeria echipei adverse? De ce atata obscenitate pe stadioane, cand toti ne dorim spectacol si sa ne incurajam favoritii? In astfel de conditii, jucatorii nu pot crea spectacol. In astfel de conditii, nu poate exista fotbal. Si cine e de vina? Normal ca suporterii. Pe langa mafiotii care conduc pe dupa culise miscarea fotbalistica, al doilea si ultimul lucru care ne impiedica sa avem spectacolul mult dorit, suntem chiar noi, SUPORTERII!