în fața casei niște drumari
desfac sensuri

când și când o cărămidă cu liniște cade brusc

a ieșit afară
zâmbind

înăuntru i-ar fi răsunat pașii prea tare
sacadat
pulsul sta ascuns în rotopercutor

simplă căldură înnăbușitoare dinaintea furtunii
un receptor
un microfon
și nimic altceva

pe-afară drumarii sprijiniți în asfalt
și zgomotul ciocanului pneumatic
rotund

ceva praf pe vârful pantofului
cuvintele s-au cerut scuturate

pe dinăuntru lumea e-aceeași
intră
iese
ușile se deschid
apoi se-nchid

oameni risipiți pe fereastră