nu mai știam dacă drumul sau eu
care din noi își plimbă pe margini casele copacii oamenii lumina căzută din alb
cireșul scuturându-și lumile din urmă la cele dintâi

*
adunate în palme din ploaia de soare cuvintele și-au sfârșit penitența
dezlegarea la vorbă sărutul necunoscutului miroase-a liliac
florile sunt număr par eu-el emoțiile unui blind date cu zâmbetul

acum știu sigur voi scrie poezia cu numărul 200
în urmă vârtejul ridică multe petale și trei licurici
câte unul pentru fiecare ochi al treilea doar pentru mine
anonimă rătăcire de alb pe drumul culorilor

mă-ntorc acasă